O buruiana , un trandafir

Sunt doar o buruiana cu miros de trandafir;
Otrava dulce s-a scurs, din inima , in sange;
Mii de liane incarligate , nu pot sa mai respir...
Trandafirul , cu lacrimi de vin rosu plange.

Gandul necurat dispare in ecoul surd.
In jurul meu se inalta un zid pervers;
Ma tot inalt , cobor - in zborul meu absurd,
Si tot nu trec de zidul ce ma desparte de univers.

Simt in suflet dor.Dor de pacat si vina.
Dor de puritate , rugaciune si iertare;
Simt dor de soare si de lumina...
E intuneric.Duc dorul de culoare.

Te imbratisez , sirena dulce a iubirii,
Sirena ce-ti canti destinul prin adancuri;
Vocea ta a ajuns dincolo de taramul nemarginirii;
Te imbratisez sirena , te port cu mine-n ganduri.

Iar tu , corp omenesc , cu sufletul prea bun;
Nu te apropia , caci am prin vene o otrava...
Cum namolul nu merita florile picate-n drum
Nici eu nu-ti merit inima firava...

Eu sunt o buruiana , tu trandafir cu spini.
Spinii mi-au scos otrava din sufletul inlantuit.
Noi ne-am contopit si ne-am pierdut printre lumini...
Eu buruiana cu suflet bun , tu trandafir nepretuit.

Azi..

Azi m-am gandit ...sa las poezia la o parte si sa va impartasesc gandurile mele asa cum sunt ele in stare prima. Aseara am visat-o pe Elodia...eram intr-un tramvai si vorbeam cu ea..O intrebam de ce nu ii indeplineste dorinta lui Dan..(ca doar face si el 40 de ani si dorinta lui cea mai mare e sa o gaseasca pe Ely ) . Eu una m-am saturat. Priviti cum a ajuns societatea romaneasca...ne-am pierdut atat de mult valorile.. Sa zicem ca intr-o zi cineva cauta pe "gugle" bloguri si da si de-al meu...Sa recunoastem ..am sanse mult mai mari sa dea click respectivul daca scrie acolo ceva de Elodia ..decat daca apare un vers dintr-o poezie pe care am scris-o cu degetele pe nisip...Vrei sa fi celebru?ncepe prin a-ti face un blog..scrie acolo vrute si nevrute....cearta-te cu ceilalti din blogosfera romaneasca si poate.....doar poate ai norocul sa te certi cu Mircea Badea . Apoi usor , usor mai faci si bani din publicitate , nu ramai doar cu faima....So...Blogareala Placuta!

Cadere ( In memorium-10 Dec 2006)

Caderea unui pahar de pe masa;
Caderea unei petale a unei flori din glastra;
Caderea unui turture topit pe langa casa;
Caderea razei in privelistea albastra.

Peste tot in jurul nostru vedem caderi...,
Imi place sa le vad , sa-mi fac pareri..
Am simtit si eu caderea...o tragedie...
O drama ce n-o pot transpune pe hartie...

Ironic , mi-a zis cineva de ce nu spun "cazaturi".?
Pentru ca nu m-am julit si n-am nici lovituri...
Caderea e ceva mai gratios...
Printr-o cadere n-ajungi chiar atat de jos.
Daca-i cazut , poti sa-ti iei zborul mai usor,
Ridica-te si ai sa vezi ca poti s-atingi un nor...

Eu sufar cand o frunza cade din copac...
Cu toate astea , tabloul fulgilor e minunat;
Ploaia cade si-mi stinge lacrima...
Si-mi spala versul scris cu toata patima...

Caderea unei stele e uimitoare...
Dar ea nu cade , dispare in universuri superioare...
Caderea unei sticle , aduce cioburi - se sparge;
Caderea ninsorii e vesela si ne atrage;

Si eu am cazut , dar m-am ridicat
Si spiritul meu a inviat ...
Azi ..sarbatoresc un an , dintr-o seara...
Cand...m-am nascut pentru a doua oara....

Vecinul pensionar

Pasii adanci si trupul amortit cu suflet de poet
Miros... a singuratate , se aude cum scartaie incet;
Scartaie de parca scara putrezita ascunde un secret;
El tot la tara se gandeste si la tot ce e nedrept.

Cu inima comunista si cu visele neimplinite
Arunca catre tine , rece , privirile impietrite.
Se duce la bucatarie , bolborosind niste cuvinte...
Mai rupe nitel din paine si-si zice rugaciunea-n minte.

Se duce la fereastra apoi , curios cine trecea pe strada,
Privind spre zare , si-aduce aminte de cand era-n armata...
N-are cui sa-si zica amintirea , asta i-a fost soarta;
De la alcool , a pierdut tot...copii si nevasta.

Acum , singur se duce sa bea cana cu apa;
Din jumatatea de paine , mai rupe cate o bucata;
Isi doreste sa vina ziua sa fie umed intr-o groapa....
Ascunse acolo vise neimplinite , poovesti nespuse - averea-i toata!

Iubire ...si-ar fi dorit de la un copil cu mainile reci;
Sa-i umple dupa-amiezile , sa nu mai fie atat de seci...,
Sa-i umple diminetile cu plimbari printre poteci;
Sa auda de la cineva : Dar eu nu vrea ca tu sa pleci..!

E trist.E namolul ce i s-a pus peste destinul prafuit....
Nu , nu dam vina pe destin...doar el s-a inrait;
Certuri cu sotia , alcool , copii nu l-au mai iubit..
De fiecare data si-a aduce aminte seara l-asfintit.

Si intr-o zi un rasarit n-o sa-l mai aiba...
Ori ca s-a dus pana la usa in graba;
Ori inima inecata a incetat pur si simplu sa mai bata!!!
E foarte trist...afara-i soare..va spun povestea altadata...

Povestea pensionarului singur cu vorba inecata...
Cu haina mirosind a zid trist ...de garsoniera plouata..!

Plutesc....

Traiesc ..pe-o pluta sub liniste , sub cer senin..
Traiesc si gandurile pornesc dintr-un suspin...
Ma indrept spre o insula pustie...
Unde-n nisip sunt stele facute din hartie;

Computerul l-am aruncat de mult pe geam..
De tehnologia asta era bine daca n-aflam;
Acum ascult doar muzica naturii si a marii...
Cd`urile le-am dat pierdute-n agonia zarii;

Sunt pe o pluta si nu-mi gasesc locul..
Nici nu-mi mai stiu adresa, scara sau blocul;
Plutesc cu toate ca-i decembrie si marea-i agitata,
Ma simt ca o scoica cu cochilia sparta.

Ating cu degetul de tarmul auriu..
Ating nisipul , si incep sa scriu..
Am desenat o inima cu degetele reci,
Ce imediat a fost spalata de valurile seci.

E vineri..pana si valurile au amortit..
Sunt tot pe tarmul asta cu nisipul aurit..
Sunt naufragiat ..dar o sa ma salvez
Te rog , vers draga salveaza-ma ca sa visez!

Adu-ma iar in realitatea cotidiana...
Adu-ma in lumea rece de care mi-e teama...
E un sfarsit de saptamana..poate ...
Pentru mine , inceputul unor zile adevarate!

Valurile trec si-mi spala desenul nisipos;
Ca Maine , si-adancul marii e la fel de misterios...
Ca Ieri ,..efemer este ploaia ce-a trecut...
Ca Azi ...e albastrul pur si curcubeul cel tacut..!

Timpule, esti marea cea involburata..
Nu vreau furtuna..vreau calm..apa curata;
Nu vreau sa stiu cat de mare va fi valul urmator;
Nu vreau sa stiu nimic...vreau doar sa-mi fie dor.

Virgin , vulgar si spiritual...

Lumea asta e un loc vulgar;
Fiecare gest are un inteles plenar;
E ca un tablou pictat de mana unei vaduve triste,
E o lumina stinsa a gandurilor optimiste.

Vrea sa gasesc puritatea , un loc virgin;
Vrea sa ma recunosc , sa stiu la ce ma inchin;
Vreau sa cunosc ocazia de a ciocni un pahar.
Oare care-i diferenta dintre o strada si-un trotuar?!

Voi gasi raspunsul doar daca pun o intrebare?!
Aceasta indoiala se regaseste in fiecare...
Am renuntat de mult sa iau micul dejun;
Am renuntat chiar si sa pun poze-ntr-un album...

E pacat.Nu mai ma gandesc la libertate,
Cand sinceritatea si onestia sunt atat de indepartate...
Un loc virgin l-as gasi doar ..intr-o jungla.
Pe cer , langa un nor, deodata apare o dunga...

Lumea e plina de intrebari si de minciuni...
O lume plina de reparatii si stricaciuni..!
O gaura apare intre subiect si predicat,
O dunga...separa minciuna de ce-i adevarat.

Ar trebui sa pretuim mai mult natura;
Sa nu conteze averea si statura....
Sa devenim pe zi ce trece mai spirituali..
In lume sa apara carti , ci nu milionari....

De ce spunem ca cineva-i strain?...
Cand cu toti in aceeasi lume traim;
Cand toti privim catre acelasi cer,
Chiar stim cu toti ...ca totul e-atat de efemer...

Ideal ar fi ne asimilam unui proces ,
In care sa scapam de vina , grija si de stres.
Aceeasi ploaie ne uda tot mereu
Si dupa ...ne incanta acelasi curcubeu...

Toate relele sa arda-ntr-un incendiu
Ca la celelalte sa putem apoi gasi remediu...
Ideal ar fi sa fim cu toti fericiti
Si printr-un pact , cu binele casatoriti.

Ideal.....
Dar avem ganduri necurate , planuri de viitor...
Intr-un moment anume vom avea nevoie de ajutor;
O sa fim prinsi in labirintul vietii.
Si-o sa mintim c-avem cele mai bune intentii...

Prin randurile astea scrise fac un anunt!
La viata si cei dragi n-am sa renunt!
Si va invit pe toti la un concert de seara....
In care sa iubim !...iar raul o sa dispara!...

Sentimente si natura

O glastra de iluzii sparta de vant,
O intreaga lume cuprinsa intr-un cuvant;
Atatea zambete inchise intr-un mormant.
E trist.Va fi mai rau curand...

Intre soare si lumina e o confuzie;
In mii de cioburi , glastra a devenit iluzie ...
Lacrimile s-au transformat in suvite de nisip,
Sub linistea cerului si valurile au atipit.

Sub podul marilor sperante, pietrele danseaza;
Deasupra marilor talente ,ingerii vegheaza.
Intr-un glob al fericirii, mii de copii viseaza...
Visele n-au adormit intr-o lume atat de treaza;

Florile albe nu merita sa cada in namol;
Parerea mea ?Curcubeul...nu-i asa color...
Ambitiile noastre sunt toate intr-un zbor nebun,
Iar maine vor fi doar poze-ntr-un album.

Azi a plouat.Era cerul atat de intristat;
Oare era asa doar ...pentru ca a plouat?
Stiu ca ..cerul cu pamantul s-a certat...
Cand niciun suflet pamantean nu s-a mai inaltat!

Esti trista ,Mare draga, doar pentru ca te ploua?
Sau pentru ca nu poti simti picaturile de roua?..
Dar nu fi trista, caci pielea ta cea mereu noua...
Se poate preschimba oricand in roua...

Ai stancile care te-asculta..si cerul tine cu tine,
Ai pestii ce te alina si pasari ce-ti canta de bine...
Ai vantul care te mangaie si adancurile misterioase...
Ai valul care uda tarmurile nisipoase.

Eu am urcat pe-un nor cu o emotie infantila,
Si soarele pitit avea o-nfatisare de copila...
Eram orbita de-un galben-auriu...
Si nu stiam c-am toate visele ascunse intr-un sicriu.

Am dezgropat iubirea, talentul si inspiratia.
Si acum zbor pentru ca astea mi-au dat gratia.
Am si aripi pentru ca nu mi-e teama sa visez...
Am multa ambitie si n-am cum sa cedez;

Am cuvinte ,am oamenii si am natura...
Poate aceste randuri vor fi literatura.
Am imparatia , am iubirea...si proletura,
Am rimele , ritmul si partitura...

Copilarie - Fulg de nea

Era un timp,alt timp. Era doar o perioada.
Era o raza?Nu, doar albul unui nor ,
Era o aripa sau poate mai mult decat un zbor;
Erau lumini.Acolo , era undeva pe-o strada!

Tu ai calcat adanc , necrutator
Pe trotuarul sufletului risipit;
Iar pasii tai ,Timpule , fulgii mi-au topit..!!
De creta colorata mi s-a facut un dor...

Gandurile mele sunt fulgii ce se astern,
Iar pe acel trotuar , putini s-au mai plimbat,
Ce efemer.Mos Craciun , cartea de colorat,
Poate in alb , in rosu, verde sau galben...

Pe alee era miros de emotii de copil.
Aveam si eu un vis asa.., adevarat!
Inca mai simt mireasma de langa brad,
Si-mi amintesc cum noaptea ieseam tiptil...

Fulgii inocenti ce repede se mai topesc...
Dar o minune s-a intamplat de sarbatori-
Printre fulgi....au inceput sa creasca flori.
Printre fluturii astia albi , mii de copii iti multumesc..!

Au venit sa te-nvie c-un colind si o urare;
Au venit ca sa simtim ca-i sarbatoare...
Si doar ei au reusit sa ne-aduca o stea.
Prin amintiri , simt cum mi-am inviat copilaria!

In fiecare zi , in fiecare clipa
Sa ne amintim si sa sarbatorim
Copii am fost , copii o sa mai fim,
De-o inima draga sa nu facem risipa...!

Gri

Noptile sunt din ce in ce mai negre..
Tot mai multe marsuri funebre..
Zilele..sunt tot mai scurte;
Anotimpurile parca prea urate.

Prin rauri sunt ganduri negre ce se plimba,
Asta ne intuneca si traiul
Ne amagim ca inca mai avem o limba..
Si ea se pierde...! Oare unde ne e graiul?!

Unde a disparut mireasma diminetii?
Pana si dimineata mi s-a prafuit..
Altadata , soarele lumina altfel oglinda vietii,
E din ce in ce mai rece, s-a inrait...

Unde e magia naturii pure?
Unde e imaginea iernii sure?
Traditia , folclorul si istoria...?
Nu stim cine sunt.., nu ne vrem gloria!

O multime de suflete ce se pierd;
Oamenii intre ei nu se mai cred!
Talente haruri nedescoperite...
O tara plina de minciuni acoperite.

Interese la nivel politic si social;
Alte reguli noi...care ne indeamna la ilegal;
Familii dezbinate , copii orfani , saracii in strainatate;
Nu faima sau averea- asta-i realitatea...

Cum mai ne putem gandi la primavara?
Acel verde crud si racoarea de seara...
Cum sa nu avem o frica in a trai?!
Cum sa avem timp sa mai putem iubi?...

Ne-am marit averile si micsorat valorile,
Ne-am concentrat pe alb si negru si ne-am pierdut culorile;
Binele de mult nu mai e recunoscut,
Raul e din ce in ce mai mult facut..!

Asteptam ca cineva sa se revolte,
Sa culegem ce mai avem prin recolte,
Am vrea ca noptile sa nu mai fie atat de reci,
Diminetiile mai proaspete si suflete nu chiar atat de seci...!

Speram...
Ca vom avea o siguranta in ziua de maine,
Ca vom putea avea incredere in sine...

Nu atat de sobru...vreau sa dau culoare acestor versuri,
Vreau sa vad un zambet care se scufunda in culori;
Scriu ..sa dau culoare realitatii gri;
Scriu...sa-mi amintesc de ce inseamna "a fi"!!

Acum plec..., sunt pe o sanie un nor,
Pentru a visa ..., trebuie sa ..adorm ...usor....

Randuri

Versurile au prins aripi
Si voi zbura spre lumea basmelor
Copilaria imi aminteste de zbor
Sa visez , sa plang in cativa timpi
Sa ma uimesc de curcubeu...

Apoi vine craiasa imbracata in moarte
Mi-e frica de eternitate, nu voi mai putea sa scriu..
Nu voi mai putea sa-mi amintesc
Nu voi mai putea sa iubesc...

"Totdeauna" a fost prea scurt..
Iar "niciodata" prea departe..
"Azi" e prea devreme..
"Maine" undeva indepartat..
"Ieri" parca prea tarziu..

Vreau sa ma imbrac in emotii de mireasa;
Amintirile sa nu se mai dizolve...
Sa termin tabloul de martie..
Sa simt ca am totul
Cand , de fapt , nu am nimic...

Sa pun un titlu volumului nescris
Sa aflu cum e sa traiesti un vis...
Cat de mare-i cuvantul "paradis"? ..

Ma regasesc uneori in linistea surda a ecoului,
Iar capul plin de idei cade pe scari...
Picioarele-mi alearga spre nicaieri...
Unde pleaca toata lumea?De ce se grabesc toti?!...

Sunt prinsa intre doua acolade ....
O ecuatie nerezolvata de nimeni..
Iar viata-i tot o necunoscuta..
Sub radical sau la putere..
Realizezi ca e mult prea scurta !

Am aripile prea scurte si nu pot zbura;
Am sufletul fardat de dorinte....
Sunt atatea cate as mai vrea..
Ideile mele au devenit cioburi ;Au facut valuri in marea sufletului meu..
Inima mi-a fost sfasiata
Rupta in cateva bucati ..si din ele facut avion..Si mi-am luat zborul catre lumea copilarie
a necunoasterii , a inocentei ..de unde nu vrea sa mai plec..

Gandurile se materializeaza ..au devenit picaturi de roua..
Amintirile ..fulgi ce se sting cand isi termina zborul..Imaginea cea tomnatica si veche s-a transformat intr-una noua...
Acel verde crud si mireasma dulce imi alinta dorul...

Era o dupa-amiaza tarzie...
Stateam la taifas cu viata..
Parca intr-o gara pustie..
Si nu mai imi gaseam peronul..statia..
Iar atunci ea mi-a promis....
Ca realitatea este tot ce a fost vis..
Ca trenul meu va fi unul colorat...
Locul -pentru nefumatori..unul sufleteste curat...

Iar acum..simt ca as fuma..
As fuma din amintirea ta..
Vrea si sa beau...
Sa ma imbat cu gandurile mele..
Tigarea nu se mai termina..
Gandurile mele-la fel de absurde..
Tu-mi sti doar vocea in ecouri surde..
Nu ma cunosti..poate m-ai iubi;

Visul meu nu mai e de mult continental..
S-a dizolvat in miile de valuri..
In zborul pescarusilor..si in magia curcubeului;
Oare ne mai pastram traditia daca vrem ca totul
sa fie occidental?
Ochii nostri oare ce vad ?
Nu avem cum sa ne intrebam daca exista doar
un univers...
Nu putem avea grija nici de acesta..totul se farama
vazand cu ochii....
Scriu istoria unei natii intr-un vers..
Intr-o strofa as cuprinde un univers..
Intr-un poem ar fi mai multe lumi..
Dar lumea noastra ne preocupa?
Daca am vedea totul printr-o lupa?
Avem cu toti un destin anume?
Avem un loc predestinat in lume?
E o carte care sa ne spune ce va fi maine?
Ce bine ar fi ..nu e asa usor..
Ne-ar lipsi tot..
Nu ne-ar mai fi dor..
Nu am mai iubi ,nu ne-am mai ingrijora..
Milioane de ani au trebuit ca sa existe ..
doar ca acum sa ne indoim de prezenta Lui;
doar ca acum sa vrem sa schimbam totul..

Zilele in care scriu sunt triste..
Iar daca scriu am parte de fericire..
Un amestec mare de cuvinte si de vise..
Nici nu ar trebui sa scriu despre iubire;
Nu ar trebui sa fie permis..
Sa putem sa scriem despre paradis..
Cum am putea sa materializam iubirea?
Cand a fost ireversibil dizolvata..
O mai putem avea doar cu o inima curata..;

Taboul ce-l vad in fiecare zi
imi materializeaza gandurile..
Ma face sa plang la cruzimea cotidiana..
Si ma ascund in spatele cuvintelor...
Sa nu mai simt nimic.., nici dor ..niciun fior!

Mi-am adus aminte de o intamplare ..
Mi-am adus aminte cand am ..reusit..
Imi da incredere se pare..
Acum stiu- si eu am iubit..
Eram indragostita de rasetul copilariei..
Fermecata de bradul impodobit...
Copil doar ..eram doar un copil..
Cu vise , cu povesti si cadouri ..amagit..
Dar realitatea asta brusca..
Repede si neasteptat m-a izbit...
Din cauza vegherii ingerilor..nu m-am ratacit..
Am sa-mi inchei peomul fara titlu cu un sarut;
Poemul trist de sfarsit de toamna..,
Sunt tot eu in realitatea cotidiana..
Care ne ucide zambetul si spiritul..din ce in ce mai mult!!