Randuri

Versurile au prins aripi
Si voi zbura spre lumea basmelor
Copilaria imi aminteste de zbor
Sa visez , sa plang in cativa timpi
Sa ma uimesc de curcubeu...

Apoi vine craiasa imbracata in moarte
Mi-e frica de eternitate, nu voi mai putea sa scriu..
Nu voi mai putea sa-mi amintesc
Nu voi mai putea sa iubesc...

"Totdeauna" a fost prea scurt..
Iar "niciodata" prea departe..
"Azi" e prea devreme..
"Maine" undeva indepartat..
"Ieri" parca prea tarziu..

Vreau sa ma imbrac in emotii de mireasa;
Amintirile sa nu se mai dizolve...
Sa termin tabloul de martie..
Sa simt ca am totul
Cand , de fapt , nu am nimic...

Sa pun un titlu volumului nescris
Sa aflu cum e sa traiesti un vis...
Cat de mare-i cuvantul "paradis"? ..

Ma regasesc uneori in linistea surda a ecoului,
Iar capul plin de idei cade pe scari...
Picioarele-mi alearga spre nicaieri...
Unde pleaca toata lumea?De ce se grabesc toti?!...

Sunt prinsa intre doua acolade ....
O ecuatie nerezolvata de nimeni..
Iar viata-i tot o necunoscuta..
Sub radical sau la putere..
Realizezi ca e mult prea scurta !

Am aripile prea scurte si nu pot zbura;
Am sufletul fardat de dorinte....
Sunt atatea cate as mai vrea..
Ideile mele au devenit cioburi ;Au facut valuri in marea sufletului meu..
Inima mi-a fost sfasiata
Rupta in cateva bucati ..si din ele facut avion..Si mi-am luat zborul catre lumea copilarie
a necunoasterii , a inocentei ..de unde nu vrea sa mai plec..

Gandurile se materializeaza ..au devenit picaturi de roua..
Amintirile ..fulgi ce se sting cand isi termina zborul..Imaginea cea tomnatica si veche s-a transformat intr-una noua...
Acel verde crud si mireasma dulce imi alinta dorul...

Era o dupa-amiaza tarzie...
Stateam la taifas cu viata..
Parca intr-o gara pustie..
Si nu mai imi gaseam peronul..statia..
Iar atunci ea mi-a promis....
Ca realitatea este tot ce a fost vis..
Ca trenul meu va fi unul colorat...
Locul -pentru nefumatori..unul sufleteste curat...

Iar acum..simt ca as fuma..
As fuma din amintirea ta..
Vrea si sa beau...
Sa ma imbat cu gandurile mele..
Tigarea nu se mai termina..
Gandurile mele-la fel de absurde..
Tu-mi sti doar vocea in ecouri surde..
Nu ma cunosti..poate m-ai iubi;

Visul meu nu mai e de mult continental..
S-a dizolvat in miile de valuri..
In zborul pescarusilor..si in magia curcubeului;
Oare ne mai pastram traditia daca vrem ca totul
sa fie occidental?
Ochii nostri oare ce vad ?
Nu avem cum sa ne intrebam daca exista doar
un univers...
Nu putem avea grija nici de acesta..totul se farama
vazand cu ochii....
Scriu istoria unei natii intr-un vers..
Intr-o strofa as cuprinde un univers..
Intr-un poem ar fi mai multe lumi..
Dar lumea noastra ne preocupa?
Daca am vedea totul printr-o lupa?
Avem cu toti un destin anume?
Avem un loc predestinat in lume?
E o carte care sa ne spune ce va fi maine?
Ce bine ar fi ..nu e asa usor..
Ne-ar lipsi tot..
Nu ne-ar mai fi dor..
Nu am mai iubi ,nu ne-am mai ingrijora..
Milioane de ani au trebuit ca sa existe ..
doar ca acum sa ne indoim de prezenta Lui;
doar ca acum sa vrem sa schimbam totul..

Zilele in care scriu sunt triste..
Iar daca scriu am parte de fericire..
Un amestec mare de cuvinte si de vise..
Nici nu ar trebui sa scriu despre iubire;
Nu ar trebui sa fie permis..
Sa putem sa scriem despre paradis..
Cum am putea sa materializam iubirea?
Cand a fost ireversibil dizolvata..
O mai putem avea doar cu o inima curata..;

Taboul ce-l vad in fiecare zi
imi materializeaza gandurile..
Ma face sa plang la cruzimea cotidiana..
Si ma ascund in spatele cuvintelor...
Sa nu mai simt nimic.., nici dor ..niciun fior!

Mi-am adus aminte de o intamplare ..
Mi-am adus aminte cand am ..reusit..
Imi da incredere se pare..
Acum stiu- si eu am iubit..
Eram indragostita de rasetul copilariei..
Fermecata de bradul impodobit...
Copil doar ..eram doar un copil..
Cu vise , cu povesti si cadouri ..amagit..
Dar realitatea asta brusca..
Repede si neasteptat m-a izbit...
Din cauza vegherii ingerilor..nu m-am ratacit..
Am sa-mi inchei peomul fara titlu cu un sarut;
Poemul trist de sfarsit de toamna..,
Sunt tot eu in realitatea cotidiana..
Care ne ucide zambetul si spiritul..din ce in ce mai mult!!