Pasii adanci si trupul amortit cu suflet de poet
Miros... a singuratate , se aude cum scartaie incet;
Scartaie de parca scara putrezita ascunde un secret;
El tot la tara se gandeste si la tot ce e nedrept.
Cu inima comunista si cu visele neimplinite
Arunca catre tine , rece , privirile impietrite.
Se duce la bucatarie , bolborosind niste cuvinte...
Mai rupe nitel din paine si-si zice rugaciunea-n minte.
Se duce la fereastra apoi , curios cine trecea pe strada,
Privind spre zare , si-aduce aminte de cand era-n armata...
N-are cui sa-si zica amintirea , asta i-a fost soarta;
De la alcool , a pierdut tot...copii si nevasta.
Acum , singur se duce sa bea cana cu apa;
Din jumatatea de paine , mai rupe cate o bucata;
Isi doreste sa vina ziua sa fie umed intr-o groapa....
Ascunse acolo vise neimplinite , poovesti nespuse - averea-i toata!
Iubire ...si-ar fi dorit de la un copil cu mainile reci;
Sa-i umple dupa-amiezile , sa nu mai fie atat de seci...,
Sa-i umple diminetile cu plimbari printre poteci;
Sa auda de la cineva : Dar eu nu vrea ca tu sa pleci..!
E trist.E namolul ce i s-a pus peste destinul prafuit....
Nu , nu dam vina pe destin...doar el s-a inrait;
Certuri cu sotia , alcool , copii nu l-au mai iubit..
De fiecare data si-a aduce aminte seara l-asfintit.
Si intr-o zi un rasarit n-o sa-l mai aiba...
Ori ca s-a dus pana la usa in graba;
Ori inima inecata a incetat pur si simplu sa mai bata!!!
E foarte trist...afara-i soare..va spun povestea altadata...
Povestea pensionarului singur cu vorba inecata...
Cu haina mirosind a zid trist ...de garsoniera plouata..!
No comments:
Post a Comment